miercuri, 18 martie 2009

Versul original 20.6 dintre cireşe aleg


Versul lipsă este:


fără iluzii –

dintre cireşe aleg

pe cele-amare


Şerban Codrin (Stîlpi de felinar)


(Doina B) dintre cireşe aleg

(Andrei S) trăirile dulci le-nghit
(
Doru Emanuel) am cules cireşe doar
(Anonim) doar vise dulci, le arunc
(
Mihnea Voicu Simandan) aruncă-le la gunoi

(Doru Emanuel) am cules mângâieri doar

Primul vers numeşte o dispoziţie sufletească. Una a celui oarecum decepţionat de viaţă. Sau poate un pic mai călit, pregătit de-acum să guste doar lucrurile autentice şi nu închipuitele, contrafăcutele dulcegării. Următoarele două versuri ne conving că doar lipsa iluziilor ne înzestrează cu discernămîntul necesar pentru a alege gustul veritabil, dulce-amărui al vieţii. Cireşele amare sînt deci simbolul alegerii celui încercat, păţit care şi-a format gustul vieţii şi mizează neabătut pe el.


Completările au luat-o pe două căi. Prima valorizînd amarul: (Doina B) dintre cireşe aleg, (Doru Emanuel) am cules cireşe doar, (Doru Emanuel) am cules mângâieri doar. A doua, ignorînd ideea din primul vers şi încercînd să scape de amărăciune: (Anonim) doar vise dulci, le arunc, (Mihnea Voicu Simandan) aruncă-le la gunoi sau făcînd chiar apologia dulceţii biruitoare: (Andrei S) trăirile dulci le-nghit.



sâmbătă, 14 martie 2009

Versul original 20.5 Calea Lactee



Ultimul vers al poemului este:


Lîngă salcia

înflorind neştiută –

Calea Lactee


Şerban Codrin (Stîlpi de felinar)


(Andrei S) un copil cîntă

(Doina B) floarea de nufăr.
(Florinel) umbra unei ciori
(Florinel) cioban cu fluier
(
Doru Emanuel) adoarme luna

(Mariko san) susur de izvor

(Mariko san) sute de stele

(Karla) calea laptelui


Tonul poemului este dat de cuvîntul neştiută care vrea să sublinieze modul tainic şi fără de martori în care se petrec fireştile minuni ale lumii. Atmosfera de wabi-sabi domină simţirea autorului, iar ignorarea salciei înflorite îşi găseşte o compensaţie în vecinătatea, poate la fel de neglijată, a Căii Lactee. Cuvîntul lîngă arată apropierea vibrantă dintre lucruri aflate la distanţe incalculabile. Este de remarcat modul în care tristeţea şi mîhnirea sînt transformate în compasiune pentru demnitatea necuvîntătoare a unei lumi pline de mister.


Karla a spus-o: calea laptelui. Pe aproape, păstrînd opoziţia înalt-terestru, efemer-veşnic este şi Doru Emanuel: adoarme luna, şi Mariko san: sute de stele.


Alte completări au ales însoţirea unor lucruri mai pămîntene: (Doina B) floarea de nufăr., (Mariko san) susur de izvor, (Florinel) umbra unei ciori sau a unor persoane încîntate: (Andrei S) un copil cîntă, (Florinel) cioban cu fluier.



Haiku 21.6




colibă veche -
rogojină de paie
.....................



vineri, 13 martie 2009

Versul original 20.4 un cireş se aprinde



Poemul în întregime este:


Arşiţă de mai –

un cireş se aprinde

la fereastra mea


Ana Udrea (Stîlpi de felinar)


(Andrei S) porumbei se giugiulesc
(Doina) o rândunică bate***
****Legenda rândunicăi-V Alecsandri
(Florinel) cântecul greierelui

(Karla) trandafirul,ciresul in flacari

(Mariko san) cireşul înfloreşte

(Anonim) lumină caldă în zori
(
Monica Trif) salcie plangatoare
(
Mihnea Voicu Simandan) pe pervaz vrăbile stau

(Anonim) frânturi de raze arzand

În mai se coc cireşele şi sînt zile în care e la fel de cald ca vara. Plin de roade coapte şi roşii, cireşul pare aprins. Este o surpriză să vezi această schimbare de colorit de la o zi la alta: vine flacăra din sevele lucrătoare sau direct de la soarele fierbinte?


Desigur, Mariko san nu a fost de loc atentă că e luna mai, cireşul înfloreşte niţeluş mai devreme. Nici Anonimul n-a băgat de seamă arşiţa şi a preferat subiectiv un climat de cruţare: lumină caldă în zori.


În arşiţa lunii şi în cadrul ferestrei completările au adus: (Andrei S) porumbei se giugiulesc, (Doina) o rândunică bate (ca-n legende), (Florinel) cântecul greierelui, (Monica Trif) salcie plangatoare, (Mihnea Voicu Simandan) pe pervaz vrăbile stau.


Doar (Karla) trandafirul,ciresul in flacari s-a gîndit să dea o replică mai înflăcărată arşiţei.


Imaginea asta îmi scapă: (Anonim) frânturi de raze arzand.



Haiku 21.5




prin spărtura
..............................
macul roşu



joi, 12 martie 2009

Versul original 20.3 portretul bunicului



Versul lipsă a fost găsit:


Cireş înflorit –

portretul bunicului

în decembrie


Ion Roşioru (Stîlpi de felinar)


(Mariko san) clătite cu dulceaţă
(Doina B) privindu-mă -n oglindă
(
Mihnea Simandan) festivalul sakura

(Andrei S) norii grei, învolburaţi
(
aserb) visez la primăvară
(
Doru Emanuel) ce dulce-i amintirea
(
Doru Emanuel) uitată-i mireasma
(Karla) era parul bunicii

(Mariko san) fotografia mamei


Poemul pune în paralel două imagini. Oarecum în opoziţie, cireşul primăvăratec şi bunicul în iarna vieţii. Floarea cireşului pare să contamineze însă şi fizionomia bunicului. Faţă-n faţă cu minunea reiterată a naturii, chipul albit al bunicului reflectă aceeaşi bucurie a izbucnirii impetuoase a primăverii.


Puţină revoltă împotriva paradoxalei apropieri e totdeauna binevenită, poate declanşa o fructuoasă căutare. Dovadă este reuşita Karlei: era parul bunicii, entuziasta preluare de către Mariko san: fotografia mamei şi revelaţia impenitentă a Doinei: privindu-mă -n oglindă.


Alte completări au lăsat separate cele două planuri şi anotimpuri (considerînd ilegitim că ar exist în poem două kigo-uri): (Mariko san) clătite cu dulceaţă, (Andrei S) norii grei, învolburaţi, (aserb) visez la primăvară, (Doru Emanuel) ce dulce-i amintirea, (Doru Emanuel) uitată-i mireasma.


Completarea lui Mihnea Simandan, festivalul sakura, păcătuieşte situînd sakura în decembrie, dar şi prin faptul că sakura nu aduce nimic nou din moment ce deja s-a spus cireş înflorit.



Haiku 21.4




.......................
mobila de mahon -
sfîrşit de vară



Versul original 20.2 înmugureşte



Ultimul vers este:


şiţa de casă

pusă demult de tata –

înmugureşte


Petruţ Pârvescu (Stîlpi de felinar)


(Andrei S) portiţă-n stele

(Doina B) a prins rădăcini

(Mariko san) portiţă spre cer
(Mariko san) mai e,tata nu

(Karla) numai in poza
(Karla) a înverzit

(Doru Emanuel) a prins a-nflori

(Mariko san) are un lăstar

(Mihnea Voicu Simandan) cimitirul gol


Primele două versuri sînt o evocare şi ne îndreaptă privirea către acoperişul învechit..., dar, prin intermediul lui, şi asupra amintirii altor vremi şi oameni. Karla a văzut bine: şiţa a inverzit. Asta a văzut de fapt şi autorul, dar, în muşchiul care a acoperit-o, el a zărit înmugurind amintirile. Şi a reuşit s-o spună cu acest cuvînt mai presus de adevărul faptic, care ne situează pe muchia subţire a unei nostalgice irealităţi. Faptul că versurile par să aibă o continuitate, fiind vorba doar de o singură propoziţie, este contrazis de emoţia care obligă să facem o pauză de respiraţie înainte de a schimba planurile semnificaţiei, de a plonja în amintire.


Cîteva completări merg pe linia vechimii şi a înverzirii: (Doina B) a prins rădăcini, (Doru Emanuel) a prins a-nflori, (Mariko san) are un lăstar. Altele văd şiţa dispărută ca pe o şansă dată privirii şi aspiraţiilor: (Andrei S) portiţă-n stele, (Mariko san) portiţă spre cer. În fine, două dintre ele căinează lipsa tatei: (Mariko san) mai e,tata nu, (Karla) numai in poza.


Completarea lui (Mihnea Voicu Simandan) cimitirul gol nu am reuşit s-o pun în legătură cu celelalte versuri.



Haiku 21.3




suit în amvon -
..............................
singurătăţii




marți, 10 martie 2009

Versul original 20.1 ferestre oarbe



Iată şi primul vers:


ferestre oarbe –

doar sufletele noastre

simt primăvara


Bogdan I. Pascu (Stîlpi de felinar)


(Andrei S) pasăre în zbor -
(Andrei S) gînduri în soare -
(
aserb) copacii în alb-
(Mariko san) Pin sub zăpadă -
(Mariko san) Furtună de nea -

(Doina B) În dar ghiocei-
(Doru Emanuel) Steaua polară -
(Mihnea Voicu Simandan) soarele din cer


Poemul pune în opoziţie falsele deschideri cu cele autentice, receptive, gata să vibreze în consonanţă cu ceea ce văd şi primesc. Poate că ferestre oarbe nu este decît o bruscă constatare a indolenţei miilor de geamuri ale oraşului retras în activismul de robot cînd primăvara a izbucnit afară. Poate că ferestre oarbe sînt semenii noştri care nu mai au pic de deschidere către simţirea primăvăratecă a cîtorva suflete încă sensibile.


Cuvîntul doar este cel care face şi diferenţa, şi legătura cu primul vers. El exprimă o delimitare faţă de cele spuse în primul vers.


Numai (aserb) copacii în alb -, (Mariko san) Pin sub zăpadă -, (Mariko san) Furtună de nea -, (Doru Emanuel) Steaua polară – stabilesc opoziţia nescesară pentru a arăta că, în ciuda anotimpului de afară sau a indiferenţei polare a stelei, sufletele noastre simt (deja) primăvara.


Completările (Andrei S) pasăre în zbor -, (Andrei S) gînduri în soare -, (Doina B) În dar ghiocei -, (Mihnea Voicu Simandan) soarele din cer ratează sugestia lui doar şi par să fie semnele neîndoielnice ale primăverii care sînt preluate cuminte şi servil de sufletele noastre. Totul căzînd într-un consens lipsit de tensiune.



Haiku 21.2




................
iarba pe meterezele
cetăţii



luni, 9 martie 2009

Versul original 19.7 de la păpădii



Poemul în întregime este:


noapte de april –

luna primind lumină

de la păpădii


Vasile Moldovan (Stîlpi de felinar)


(Andrei S) De la rîul alb
(Andrei S) Dansând cu astre

(Sorin Toma BOC) de la lumanari

(Mariko san) Dela focul sfânt

aserb Odată cu noi.

(Doina B) pomii in floare

(Doina B) cireş,zarzăr.cais..

(Anonim) de la licurici.

(Doina B) de la păpădii.
(
Mihnea Voicu Simandan) soarele ascuns


Autorul nu ne spune cît de impresionat este de strălucirea păpădiilor din pajişte chiar şi după apusul soarelui. Estetica haiku-ului refuză cu discreţie implicarea emoţională personalizată. El alege însă un mod indirect de a comunica expresiv ceea ce îl impresionează recurgînd la o hiperbolă. Nu luna, prea palidă, luminează pajiştea, ci galbenul păpădiilor iradiază paradoxal către lună.


Respectînd structura firească a sintagmei de după kireji, completările au găsit şi alte surse de lumină: (Andrei S) De la rîul alb, (Sorin Toma BOC) de la lumanari, (Mariko san) Dela focul sfânt, (Anonim) de la licurici., unele făcînd aluzie la noapte de Înviere, culminînd cu ghicirea versului original (Doina B) de la păpădii.

Celelalte completări nu mai încheagă o sintagmă coerentă cu versul doi: (Andrei S) Dansând cu astre, (Doina B) pomii in floare, (Doina B) cireş,zarzăr.cais.., (Mihnea Voicu Simandan) soarele ascuns.


Singura care se salvează este: aserb Odată cu noi. care sugerează că şi luna primeşte, odată cu creştinii prezenţe la ceremonia Învierii, simbolica lumină.



Haiku 21.1




Traversînd puntea
..............................
sfîrşitul verii




joi, 5 martie 2009

Versul original 19.6 o femeie urîtă



Tot poemul este:


prunii în floare –

o femeie urîtă

priveşte-n pămînt


Manuela Miga (Stîlpi de felinar)


(Sorin Toma BOC) garbov de ani, bunicul
(
Monica Trif) nici greierul nu mai

(Andrei S) soarele măiastru

(Mariko san) Doar el, nefericitul
(
aserb) stejarul din curte, iar
(
Doru Emanuel) doar cumpăna fântânii
(
Doru Emanuel) doar bătrâna cumpănă

(Doina B) om,nepătruns de frumos
(Doina B) nepăsător la frumos...

Părerea Manuelei Miga este:


Prunul, primul copac care înfloreşte în Japonia deja din februarie, este simbol al feminităţii (mai vechi şi mai puternic decât cireşul, salcia, glicina), legat şi de festivalul fetiţelor, Hina Matsuri, care are loc pe 3.03 în fiecare casă în care sunt fete.


Contrastul, violent, este între frumuseţea nouă şi roditoare a florilor şi urâţenia femeii mature care, după un prim moment de încântare, se compară cu ele şi e copleşită de sentimente dureroase pe care le ascunde privind în jos.”


Privirea-n pămînt e un semn al ruşinii, al deprimării, al preocupării excesive care te sustrage de la observarea minunilor firii. E într-un fel o lipsă de disponibilitate şi de generozitate, o închidere în sinele obsesiv care nu se mai dăruieşte celor din afară ca să se reîmprospăteze împuternicit de ele.


Nu doar urîţenia priveşte-n pămînt, ci şi bătrîneţea obosită: (Sorin Toma BOC) garbov de ani, bunicul, omul amărît şi întristat: (Mariko san) Doar el, nefericitul, cel indolent şi apatic (Doina B) om,nepătruns de frumos, (Doina B) nepăsător la frumos...


Doru vede însă şi nefasta predestinare a... cumpenei, silită să privescă mereu în adîncuri: (Doru Emanuel) doar cumpăna fântânii, parcă îmbătrînită prematur de atîtea griji: (Doru Emanuel) doar bătrâna cumpănă.


Dacă (Monica Trif) nici greierul nu mai priveşte în pămînt (deşi greierii nu prea cîntă aşa devreme), e greu de acceptat că ar face-o (Andrei S) soarele măiastru sau (aserb) stejarul din curte, iar.



marți, 3 martie 2009

Versul original 19.5 „Au înflorit prunii...”



Poemul întreg este:


Mesaj pe robot –

„Au înflorit prunii...”

şi-apoi tăcere


Elena Manta-Ciubotariu (Stîlpi de felinar)


(Mariko san) "Nu pot veni la tine"
(Mariko san) Iar vocea ta stridentă
(
Monica Trif) tiuit de pisica

(Sorin Toma BOC) au revenit cocorii
(Andrei S) "Te iubesc, dar trebuie..."

(Karla) o usa sa tranteste

(Mariko) Cireşul meu e-n floare


Manuela Miga e de părere că:


Să fi fost al unei femei, ori al unui bărbat glasul care a lăsat mesajul? E o invitaţie erotică, un reproş, o aducere aminte a ceea ce a fost cândva, deoarece nu cred deloc că e vorba de probleme de pomicultură. Aceste posibilităţi multiple fac misterul şi valoarea poemului care are, în plus, pudoarea de a media mesajul prin intermediul robotului. Nu avem nici o sugestie despre cum va reacţiona cel căruia i s-a adresat. Un haiku deschis.”


Abia după ce am postat propunerea, mi-am dat seama că am mai făcut-o o dată, dar atunci lipsea ultimul vers. Puteţi vedea cum s-a completat atunci aici: http://tinyurl.com/5zvuru.


Plecînd de la părerea Manuelei şi de la punctele de suspensie de după înregistrarea robotului, îmi place să cred că mesajul este simultan o exclamaţie şi o invitaţie la contemplarea prunilor înfloriţi (cu sau fără companie erotică). Tăcerea din final este de fapt cadrul sau comentariul extins al evenimentului. Cel care a lăsat mesajul abia a ieşit din muţenie şi s-a reîntors la ea.


Cîteva comentarii intră doar în jocul nesemnificativ al unei banale înregistrări fără miză: (Mariko san) "Nu pot veni la tine", (Mariko san) Iar vocea ta stridentă, (Karla) o usa sa tranteste, (Andrei S) "Te iubesc, dar trebuie...", chiar dacă replica este una şovăitor emoţională.


Doar două completări anunţă, ca şi originalul, un „eveniment” revelator: (Sorin Toma BOC) au revenit cocorii, (Mariko) Cireşul meu e-n floare.


Monica sînt curios care e sunetul pe care-l evoci: (Monica Trif) tiuit de pisica. Poţi să-l înregistrezi şi pe robotul nostru: http://vocaroo.com/?